Despre epidermă

Incredibil dar adevărat, cum un strat atât de subțire, dat totuși vizibil ochiului liber, oferă o protecție atât de importantă organismului, ca epiderma. Acest strat exterior al pielii nu conține vase de sânge, prin urmare este dependentă de derm, stratul situat imediat sub epidermă, care oferă nutrienți acesteia și elimină rezidurile.

Celulele epidermei

Keratinocite

Keratinocitele sunt cel mai răspândit tip de celule din epidermă și sunt responsabile de sinteza proteinelor keratinei. Aceste celule există în diferitele straturi de la cel mai adânc și până la straturile superficiale ale celulelor.

Mai mult, keratinocitele au un rol  important și în funcțiile de comunicare intracelulară. Aceste tipuri de celule au atras atenția specialiștilor care studiază procesele de tulburări celulare, imunologice și ale pielii. Keratinocitele sunt de asemenea o sursă promițătoare de celule stem pentru dezvoltarea țesuturilor umane.

Melanocite

Stratul bazal este cel mai profund strat al pielii, fiind în contact cu membrana bazală. Celulele sale au un nucleu mare. La polul apicol sunt dispuse granule de melanină, care au un rol fotoprotector, ferind acizi nucleici de razele ultraviolete prezente în lumina soarelui și care pot deteriora ADN-ul celulelor pielii, și care contribuie la culoarea pielii individului.

 

 

Celulele Langerhans

Celulele Langerhans fac parte din așa numitele celule dendrice. Au fost descoperite în 1868 de către studentul de medicină, pe atunci, Paul Langerhans. Acestea sunt produse în măduva osoasă, dar sunt prezente și în epidermă și acționează pentru detectarea substanțelor străine și a infecțiilor ca parte a sistemului imunitar al pielii. Se consideră că aceste celule sunt implicate în dezvoltarea alergiilor cutanate.

Celule Merkel-Ranvier

Celulele Merkel provin din celulele crestei neuronale și sunt responsabile de percepția atingerii blânde. Perceptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mameloane, organe genitale externe.

Structura epidermei

Epiderma este formată din celule epiteliale scuamoase stratificate. Există patru straturi ale epidermei, în funcție de maturarea celulelor:

• Stratum germinativum
• Stratum spinosum
• Stratum granulosum
• Strat cornos

Stratul germinativ este stratul cel mai profund, care se învecinează cu stratul dermic al pielii și de unde provin celulele keratinocite. În comparație cu, stratul cornos, care este stratul cel mai superficial al epidermei, este relativ impermeabil și previne intrarea bacteriilor, virușilor și a altor substanțe străine în organism.

Epiderma este lipsită de vase sanguine, precum am mai amintit, de aceea nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale. Este stratul protector mecanic împotriva pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor în ele.

Grosimea epidermei depinde de nivelul de protecție necesar pentru acea zonă a corpului. De exemplu, palmele mâinilor și tălpile picioarelor au un strat semnificativ mai gros de keratină în epidermă care poate avea o grosime de până la 2,3 mm. Acest lucru protejează corpul de impactul ridicat la care sunt supuse aceste zone ale corpului. În schimb, grosimea epidermei de pe

Toate straturile pielii, inclusiv epiderma, sunt responsabile pentru protecția corpului, inclusiv organele interne, mușchii, nervii și vasele de sânge. Rolurile suplimentare ale epidermei includ:

• Producerea de noi celule cutanate
• Producerea de melanină pentru a da culoare pielii, precum și pentru a reduce absorbția luminii UV
• Protecția fizică a corpului
• Protecția imună a corpului