Header image

Tainele, dedesubturile și cele neștiute despre FILIT! Sau ”Copșa mică” răstoarnă caru’ mare

Cînd eram mic, Dan Lungu trăia într-o cameră de cămin din Tudor. Acolo se țineau atunci primele ediții FILIT. Erau ediții săptămînale, că ne-am mutat cumva cu traiul la Dan și la Dănuță, prea puțin păsîndu-ne că cei doi erau proaspăt căsătoriți. Dormeam pe jos de dragul literaturii, de dragul prieteniei, de dragul sărăciei și a viselor mărețe. Atunci s-a născut cenaclul ”Copșa mică”, un fel de FILIT de astăzi, a cărui slogan a fost și a rămas ”Copșa mică răstoarnă caru mare!”

Apoi ne-am despărțit. Viața ne-a supt, ne-a rostogolit, ne-a îngropat și ne-a scos iarăși la iveală. Între timp, ”Copșa mică” a crescut mare. Dan Lungu s-a ținut de cuvînt. A făcut cel mai mare și frumos festival de literatură din România. Mare nu pentru că vin mulți oameni, ci pentru că cei care vin ar fi gata să doarmă pe jos, și o fac, de dragul literaturii și a lui Dan.

Aflu acum că Dan Lungu e un hoț, un șmecher, un mîncător de fonduri publice, unul care o face pe scriitorul. Nu e ușor să trăiești cu asta cînd te cheamă Dan Lungu. Nu e ușor pentru o Românie întreagă, că un personaj de roman, o idee de om, un Don Quijote de la Botoșani care a dărîmat morile de vînt ale Parisului și și-a legat calul de turnul Eiffel, a ajuns să dea tonul culturii românești.

Ce să spun, Dan? Văd că lumea îți scrie și tu le răspunzi în public. Ne cunoaștem de 22 de ani. Vreau să cred că nu ne-am schimbat între timp. În materie de naivitate, de sinceritate, de credulitate. Acum avem bărbi, ochelari, mustăți, prieteni și dușmani. De aici, de unde am ajuns, drum înapoi nu există. Vom învinge sau vom fi mîncați. Da, lumea nu învinge, ci mănîncă. Doar omul învinge. Omul singur. Am toată încrederea. Copșa mică răstoarnă carul mare.

SAVATIE BAȘTOVOI