Header image

”Eu cred”, ”eu simt”, sau ”mi se pare”?

Datorită internetului, ne aflăm în permanență ca într-o piață. Dacă ar fi trăit Diogene, cu siguranță și-ar fi vîndut butoiul și și-ar fi cumpărat o tabletă, sau un iphone la mîna a doua. Asta pentru că iubirea lui pentru austeritate a fost întotdeauna covîrșită de orgoliul lui, de unde i se năștea nevoia neostoită de a intra în polemici și de a provoca.

Internetul oferă tuturor celor stăpîniți de patima lui Diogene (mulți dinte ei fără a fi nici pe aproape de inteligența și măiestria oratorică a bufonului filozof), o ocazie teribilă de a epata. Ocazia este extraordinară din cel puțin două pricini: poți vorbi oricît și orice fără să te întrerupă nimeni și, doi, ceea ce este și mai extraordinar, fără riscul de a primi un coș în cap pentru prostiile pe care le spui.

Internetul e ca o ploaie ciobănească cu surprize: niciodată nu știi pe cine îți aduce la masă. Se așază fără să se salute, își bagă mîinile în toate oalele, ba chiar și în farfuriile mesenilor, vorbește, cîntă și rîde, dansează și face tumbe, iar la urmă îți strică și farfuriile de cap.

Totuși mai bine le era grecilor antici. Dacă te trezeai într-o dimineață cu sentimentul  năvalnic că ai ceva extraordinar de spus lumii, te duceai la piață, te suiai pe un butoi, sau pe o masă, sau pe un vraf de coșnițe și vesteai ca un cucoș tot ce ai visat noaptea. Dacă le plăcea, aplaudau, dacă nu, te huiduiau, sau aruncau cu ceva în tine.

Dar acum, cum să te îndrepți?

Cred că trebuie început de la alegerea potrivită a cuvintelor. De pildă, niciodată nu am putut înțelege siguranța cu care cineva zice ”eu cred” cu referire la un subiect pe care nu-l cunoaște. Oricine din internauți a avut cel puțin o dată ocazia să discute cu oameni care vorbesc cam în felul următor: ”Eu cred că Napoleon n-a fost francez, pentru că ar fi putut să fie ungur sau chinez, de ce nu?”

Credința în inepții nu este un lucru bun, de aceea, cînd vorbești de un domeniu sau subiect necunoscut și ții foarte mult la propriul eu (căci, nu-i așa, avem libertate de expresie), e mai potrivit să spui ”eu simt/intuiesc” sau ”mi se pare”. E prea mult să crezi că Napoleon este ungur sau chinez, se iartă mai ușor dacă doar ți se pare.

Dar cel mai anapoda hățiș al internetului este altul. S-ar putea să nu fii singurul care crede că Napoleon e ungur sau chinez, s-ar putea să fiți o sută, sau o mie, să vă faceți friends pe FB, să creați un grup și să credeți așa pînă la adînci bătîneți.

Fiți atenți ce credeți, ce simțiți, ce vi se pare pentru că de asta depinde ce vorbiți.